Poezii dedicate 4

Amurg desavarsit vad seara, cu tine stand in gand,
Nu mi-e de-ajuns doar parul a flori mirosind
Da-mi acum buze, dor de sarut arzand,
Raspunde cu fiori de mama copil in brate prinzand
E bine langa tine, iubind si fiind iubit
E sentimentul de care pan-acum am tot fugit,
Acum alerg spre tine, iubire-alerg grabit.


A sta acasa singur,o existenta monotona
Lehamite-mi provoaca si nu am de ales.
E doar culoarea ce transforma-n policroma
Xenofobia si-un dor de viata recules?
Afara este lumea frumoasa, trepidanta,
Nu-i lumea mea, caci nu-i prea colorata,
De-as fi si eu mai alba, de iarna as fi purtata
Ruga de dradoste atat de asteptata.
Atunci nu m-as simti abandonata.


E lunga asteptarea cand noaptea incet se lasa
Lumina cade blanda ca printr-o plasa deasa
Iar sufletul mi-e dornic de-a vietii dulce
S
A
B
E
T
A

poezii dedicate 3

Raspunde, iubite, amarnicului dor ce-mi macina
Acum inima slabita de amor,
Mantuieste-ma in bratele tale in fiecare seara,
Orgie de simturi atat de amara.
Nu mai iubesti iubirea ce mie-mi e draga
Alba e infinita tacere din inima -ntreaga.


Pornesc intr-o tainica cucerire de soare
Albastra e marea in care acesta se-nmoaie
Uda sunt eu si iubirea ce-o scriu pe nisipul fierbinte
Las acum norii sa-mi stearga iubirea din minte.


Vino, Doamne, iubirea de-mi sterge,
In inima sa-mi lasi doar ce vreau eu.
Oricum intre noi nimic nu mai merge,
Locul in sufletul lui nu mai e- al meu.
Era pe vremuri a mea jumatate
Tarziu mi-am dat seama ce sete de el imi era,
Astept din iubire sa pot bea pe saturate.
Astept.


M-asteapta deseara cu bratele deschise
Atunci cand usa deschid, timid cautand-o?
Raspund chemarii si-alearga surprinse
Calde privirile-i, ascunse de pleoapele inchise.
Ea este a mea amar-dulce povara
Lasata-n suflet ca grija-n prag de seara.


E aruncata in desert si tineretea
Mai vrei intelepciune cand o ai?
Imi ceri tot anii-n care mai iubeai
Lasand privirii avide frumusetea
Intaii femei ce in brate o tineai.
Acum te mai tine la piept doar tristetea.

poezii dedicate 2

Alunga-mi, Doamne, visul primit in dar azi-noapte
Lungeste doar speranta de a mai crede-n soapte,
Intreaba-ma apoi daca gasit-am si iubirea
Nascuta din speranta, din soapte sau din visuri,
Apoi arunca-ma in ale iubitei negre-abisuri.


Amara este clipa in care imi spui ''Nu te iubesc''
Nu vezi acum cat sufar?De ce ma pedepsesti?
Durerea-mi este sora, uimirea-mi este frate
Rasuna-n mine urlete de inimi sfaramate.
E lunga noaptea iara, nu te mai parasesc,
Intreaba-te din nou, iubito, oare te mai iubesc?


Eu sunt aleasa?Spune! Mai stii pe cineva
Luna sa-i imprumute-n noapte o stea din raza sa?
Eu sunt a ta in noapte, dar ziua a cui sunt?
Nu ma cunosti!Uitat-ai al nostru legamant,
Al meu in veci sa fii, pamant pe-al meu mormant.


Cuteaza de ma-ntreaba, nu te sfii, nu doare,
Oriunde-ai fi in lume, doar striga-ma mai tare
Rugate-voi sa urli, de nu te aud indata
Inima-mi bate tare, mult prea infometata,
Nu stie sa astepte, sa stea sa mai asculte
Alte iubiri de care sa nu mai poat-apoi sa uite.

Poezii dedicate

Orizonturi albastre mi se topesc in privire, te caut, te gasesc. Gasi-te-voi oare?

Apusuri de soare imi fac masaje la spate, mai sper, mai astept. Cat oare?

Nisipul ma impiedica sa ma risipesc, te visez, te doresc. Pana cand, Doamne?

Alb infinit e sentimentul, te inalt, te urmez.La tine nu sunt ierni, sunt toamne.

Lauri ti-asez pe frunte, privirea-mi te imbraca,

Aducatoare de alinturi si vise ce te-ntorci

Uitandu-se senina catre suspinatori. Si daca

Razboiul dintre ei avea-va mantuire,

Adu-ti aminte aste vorbe: toti sunt porci.

Mai am un dor departe, nestins de omenire,

Aprinzator de sufluri, purtand spre nemurire,

Raspuns al multor lacrimi si dureros de viu.

Iubirea pentru tine ma-ndeamna sa iti scriu.

Uitand de mine viata amarnic te inseala

Si inima flamanda ramane tot mai goala.

Coline fara numar iti poarta ochii-n cer

Lacrimi de dor apar pe gene

Aducatoare de durere si blesteme

Uitand de nopti in care vraja iti ofer.

Dansez cu tine-n gand si-n fata sortii

Inclin amara cupa cu venin

Uitand de toate si de tot.De tine mai putin…

Raspunsul nu-l astept, el e iubirea!

E visul meu de-a te iubi tacand,

Murind in fiecare noapte si-nviind

Uitand de tot si toate, cautand

Sa-ti aflu cifrul din suflet: fericirea.

Bine sa-mi faci! Sa ma iubesti

In clipa asta, cum n-ai facut-o inca!

Adulmecand salcamii din povesti

Nascand placere tainica, adanca,

Calcand pe vise si-aducand

A noptii vraja, tainic legamant!

Iubirea-mi te-nconjoara, plapanda si usoara,

Raspuns imi dai cand vrei, iubirea-mi de o iei

Intr-o frumoasa seara, la o plimbare-afara

Sub luna ce departe, luceste cald in noapte.

Stau alaturi de tine in viata noastra goala

Ma furisez pe varfuri, visand inca din scoala

Adulmecand iubirea furata dulce-n poarta

Raspuns al unei inimi de natura moarta.

Adu-ti aminte seara, cand somnul te-nfioara

Nu ma uita, iubite, tacerea ma omoara!

Dar nici nu ma suna, caci inimii nu-I place

Adanca ta tacerea, te rog las-o in pace.

Asteapta-ti, fata, iubirea-n prag de vara

Ducand a noastre clipe de fericire-amara

Rupand zagazuri de ploaie calda-n seara

Iubind dureros viata pe-o foaie literara

Adulmecand flamand un tren sosind in gara

Nascut din pantec cald de fericire goala.

Cand stau cu tine-alaturi, pe pragul casei noastre

Arzand doar sentimente, visand doar nopti albastre

Razand de noi, de altii, de toti ce nu iubesc

Murind asa saraci, uitand ca mai traiesc,

Eliberati de visuri, de doruri si de chin,

Nu mai conteaza viata, cu tine ma alin!

Rasfira-mi , Doamne, viata intr-o adanca vale

Adu-mi si suferinta si iubirea-n cale

Doreste-mi implinirea dorintelor fierbinti

Uitand pentru o seara de-amare suferinti.

Banala pare viata, pana iubesti o data,

Oricine ti-o va spune, te va-nvata de-ndata

Gandind ca bine-ti face sa-ncerci sa nu iubesti,

Ducand searbada viata de printesa din povesti

Arzand pe jumatate, fitil alb de-o seara,

Nici fericirea nu are loc in viata-ti ordinara.

Nu cred in dragoste, nici viata nu-mi arata

Intoarsa-n gara noastra cea de mult uitata

C-as fi inca iubita, amarnic-amagire!

O las s-alerge vie, prin amintiri o mie

Legata de privirea-ti calda, vie,

Eliberand doar fluturi din sufletul tacut

Traind din visuri calde, dintr-un pierdut trecut,

Am doar sentimentul ca nimic n-am pierdut.

Poezii dedicate

Orizonturi albastre mi se topesc in privire, te caut, te gasesc. Gasi-te-voi oare?

Apusuri de soare imi fac masaje la spate, mai sper, mai astept. Cat oare?

Nisipul ma impiedica sa ma risipesc, te visez, te doresc. Pana cand, Doamne?

Alb infinit e sentimentul, te inalt, te urmez.La tine nu sunt ierni, sunt toamne.

Lauri ti-asez pe frunte, privirea-mi te imbraca,

Aducatoare de alinturi si vise ce te-ntorci

Uitandu-se senina catre suspinatori. Si daca

Razboiul dintre ei avea-va mantuire,

Adu-ti aminte aste vorbe: toti sunt porci.

Mai am un dor departe, nestins de omenire,

Aprinzator de sufluri, purtand spre nemurire,

Raspuns al multor lacrimi si dureros de viu.

Iubirea pentru tine ma-ndeamna sa iti scriu.

Uitand de mine viata amarnic te inseala

Si inima flamanda ramane tot mai goala.

Coline fara numar iti poarta ochii-n cer

Lacrimi de dor apar pe gene

Aducatoare de durere si blesteme

Uitand de nopti in care vraja iti ofer.

Dansez cu tine-n gand si-n fata sortii

Inclin amara cupa cu venin

Uitand de toate si de tot.De tine mai putin…

Raspunsul nu-l astept, el e iubirea!

E visul meu de-a te iubi tacand,

Murind in fiecare noapte si-nviind

Uitand de tot si toate, cautand

Sa-ti aflu cifrul din suflet: fericirea.

Bine sa-mi faci! Sa ma iubesti

In clipa asta, cum n-ai facut-o inca!

Adulmecand salcamii din povesti

Nascand placere tainica, adanca,

Calcand pe vise si-aducand

A noptii vraja, tainic legamant!

Iubirea-mi te-nconjoara, plapanda si usoara,

Raspuns imi dai cand vrei, iubirea-mi de o iei

Intr-o frumoasa seara, la o plimbare-afara

Sub luna ce departe, luceste cald in noapte.

Stau alaturi de tine in viata noastra goala

Ma furisez pe varfuri, visand inca din scoala

Adulmecand iubirea furata dulce-n poarta

Raspuns al unei inimi de natura moarta.

Adu-ti aminte seara, cand somnul te-nfioara

Nu ma uita, iubite, tacerea ma omoara!

Dar nici nu ma suna, caci inimii nu-I place

Adanca ta tacerea, te rog las-o in pace.

Asteapta-ti, fata, iubirea-n prag de vara

Ducand a noastre clipe de fericire-amara

Rupand zagazuri de ploaie calda-n seara

Iubind dureros viata pe-o foaie literara

Adulmecand flamand un tren sosind in gara

Nascut din pantec cald de fericire goala.

Cand stau cu tine-alaturi, pe pragul casei noastre

Arzand doar sentimente, visand doar nopti albastre

Razand de noi, de altii, de toti ce nu iubesc

Murind asa saraci, uitand ca mai traiesc,

Eliberati de visuri, de doruri si de chin,

Nu mai conteaza viata, cu tine ma alin!

Rasfira-mi , Doamne, viata intr-o adanca vale

Adu-mi si suferinta si iubirea-n cale

Doreste-mi implinirea dorintelor fierbinti

Uitand pentru o seara de-amare suferinti.

Banala pare viata, pana iubesti o data,

Oricine ti-o va spune, te va-nvata de-ndata

Gandind ca bine-ti face sa-ncerci sa nu iubesti,

Ducand searbada viata de printesa din povesti

Arzand pe jumatate, fitil alb de-o seara,

Nici fericirea nu are loc in viata-ti ordinara.

Nu cred in dragoste, nici viata nu-mi arata

Intoarsa-n gara noastra cea de mult uitata

C-as fi inca iubita, amarnic-amagire!

O las s-alerge vie, prin amintiri o mie

Legata de privirea-ti calda, vie,

Eliberand doar fluturi din sufletul tacut

Traind din visuri calde, dintr-un pierdut trecut,

Am doar sentimentul ca nimic n-am pierdut.

Cand ai sentimentul ca treci prin viata arandu-ti sentimentele, e clar ca trebuie sa iei o pauza, sa iti revezi trecutul sis a iti planifici viitorul. Ce poate fi mai reconfortant decat sa stai intr-o duminica dimineata in fata unei cafele, cu iubita ochi in ochi sis a ii marturisesti ca nu mai stii ce simti, sa-I vezi schimbarea fetei sis a-I auzi glasul dulce-amenintator :

-Auzi, draga, ai baut ceva aseara?

De ce nu poate accepta cineva ca nu mai este iubit, de ce confunda aceasta confesiune cu banalul cotidian in care orice om traieste, greseste si plateste. Eu am platit destul in acesti ani arizi, in care sentimentele au fost inlocuite cu ‘’ce mancam azi?’’ si speranta ca vor fi inlocuite vreodata cu altceva decat ‘’iar te-ai imbatat aseara cu prietenii aia, ai tai, pe care nu-I suport’’. Nici ei pe ea! In fiecare seara de joi ne strangem nefericirile intr-un garaj si bem, jucand billiard, urmarind meciuri sau filme cu femei goale. Adica dezbracate, nu goale de sentimente, ca ale noastre. O pot auzi in fiecare seara de joi anuntandu-ma sec ca merge la o ‘’distractie cu fetele mele’’, de parca o contabila, o casiera la metrou si o coafeza ar stii sa se distreze.

Nu mi-a venit ideea asta peste noapte, recunosc ca de un an n-o mai doresc si ma intreb de ce mai stau cu ea, dar ea isi da silinta si ma gaseste in pat in serile in care nu este obosita. Si pentru asta i-am fost recunoscator. Cu cadouri.

Imi reproseaza ca n-o mangai, n-o iubesc destul, imi arunca in fata gramezi de argumente din care nu rezulta decat exact ce i-am spus eu mai devreme: ca nu prea simt ceva pentru ea. Dar imi ofera alternativele ‘’daca m-ai lua de sotie, am avea o familie si ai privi altfel lucrurile’’ si ‘’daca mi-ai mai spune sit u din cand in cand ca ma iubesti, te-as ierta cand mai faci cate o prostioara’’.

Urasc folosirea diminutivelor in viata de cuplu, te fac sa pari asa de mic in ochii celuilalt. ‘’Auzi, pisoi, nu te duci tu sa faci piata?esti mai puternic’’…hm, eu stiu daca ‘’pisoi’’ si ‘’puternic’’ se pot folosi in aceeasi fraza, facand referire la aceeasi persoana?

-‘’Hai, mai puisor, chir nu o mai iubesti pe mamica ta?’’

Nu, nu cred ca o mai iubesc sic and realizez ca simt acel gol in suflet ca pe un handicap, incept sa tremur, sa ma indoiesc. Daca nu o sa mai gasesc alta ca ea? Daca o sa ma indragostesc de alta si mai rea? Daca o sa ajung ca nenea Nelu, un bataus si un betiv cunoscut in cartier pentru suplimentele sentimentale pe care si le acorda cu generozitate in timp ce nevasta tremura de frica prin vecini?

Daca i-as prezenta situatia intr-un fel placut, care sa faca suportabila despartirea, poate pe viitor ne-am putea intoarce unul in bratele celuilalt daca nu am gasi pe nimeni potrivit. Macar cu ea stiu sa ma port cand vreau ceva, nu mai trebuie sa inventez alte minciuni, pe care sa ajung sa le cred si eu ca sa fie acceptate. ‘’Draga, vezi ca in weekend ma duc la tara, sa mai iau ceva bun.Are mama nevoie de mine s-o ajut cu caratul din camp’’ Nu mai tine, trebuie sa ma rog de mama sa ma acopere, sa merg si eu la pescuit fara telefoane din ora in ora ‘’Auzi, iubitel, pe mine san u ma iei cu d-astea, ca am vorbit cu maica-ta ieri sin u mi-a zis nimic’’ Mda, am uitat ca o suna saptamanal, sa imi faca programul cum vrea ea ‘’Mamaaa, te roooog , lasa-l pe Puiut cu mine, nu-l mai chema la matale, ca vrem si noi sa facem un copil’’ Iar mama, ca o mama buna ce este, ma indeamna sa stau acasa, san u o las pe fata singura ‘’ca cine stie ce idei ii mai vin’’.

Mda, asta cu ideile ar fi o rezolvare amiabila. Ar fi mai convenabil sa se indragosteasca ea de altcineva si eu sa o lass a iubeasca, sa-I dovedesc iubirea mea lasand-o altuia. Dar cine naiba se mai leaga la cap in zilele astea in care poti avea o femeie sip e internet si prin telefon?…

Aseara, cu baietii, am deschis discutia despre moartea iubirii, la modul general, dar ei s-au prins si m-au incurajat sa iau taurul de coarne, desi toti suntem boi. Niciunul din ei nu are curaj sa faca ceea ce eu doar gandesc acum si incerc sa exprim, darn u-mi gasesc cuvintele. Mi-au scris aseara sloganuri, mi-au dat de baut dublu ca sap rind curaj, mi-au promis ca daca trec testul asta ma fac seful lor. Dar ce imi pasa mie de ei, mie imi trebuie san u o mai vad pe ea, sa-mi calc, sa-mi spal singur o perioada sis a vad daca-I duc dorul. Cu mancarea se rezolva, cu sexul va fi mai greu, ca ma inhib si nici sa dezbrac o femeie fara sa tremur nu pot. Asta a fost si modul in care m-a cucerit, in prima noastra noapte s-a dezbracat ea, dansand unduitor pe muzica lenta, in a doua s-a dezbracat tot ea, pentru ca eu eram legat de pat cu esarfa, in a treia nu am mai avut nevoie de haine, fiind la dus.

Mda, ii sunt recunoscator ca m-a invatat multe in acesti ani, m-a impus in fata baietilor prin detalii ale noptilor fierbinti imprartasite cu generozitatea cu care oferi seminte la meci, ca berea o adduce celalalt. Tot ea m-a invatat si cum sa fac fata zilelor imposibile ale ciclului, in care femeile normale se transforma in scorpii, iar scorpiile in ……….

Statistic vorbind, femeile sunt tot timpul la ciclu, cred ca statul impreuna cu un barbat le activeaza pra multi hormmoni… Alunga plictiseala din cuplu, devino o scorpie!

-Dano, nut e mai iubesc!

Mintea lui reactiona diferit de corp, ii spunea gata, ai scapat, te-ai eliberat, pe cand corpul se ghebosa sub privirea ei ucigatoare.Nu a durat mult si a venit si lovitura, se asteptase la asta, darn u intuise bine unghiul, asa ca durerea ascutita il facu sa injure. O masura din priviri, asteptandu-se la o a doua lovitura

Pia (articol publicat in Formula As)

O cheama Pia si este un iepure. As putea sa va spun ca este mare, gri, are ochi frumosi, ca de domnisoara si o codita prea mare in comparatie cu corpul, dar va voi lasa sa va ganditi la ea ca la orice alt iepure, sa ii dati viata asa cum doriti voi.

Am cumparat-o din piata, desi imi doream un iepuras alb cu ochii rosii, dar nu mi-a mai parut rau dupa ce am luat-o in causul palmelor. Cand am mangaiat-o atunci am simtit ce simti cand iti iei copilul in brate, o imensa bucurie amestecata cu surpriza ce ti-o rezerva viata.Nu stii cum sa reactionezi, dar te gandesti ca pana ajungi acasa o sa-ti dai tu seama cumva…

Am mai avut iepuri, dar, pentru ca stau la bloc, nu au putut fi decat varatici. Copil fiind, pe timpul vacantelor mi s-a permis sa am grija de un animalut, nici prea mare, nici prea mic, care sa nu faca multa mizerie si sa nu fie prea greu de ingrijit. Au fost si albi cu ochii rosii, au fost si negri, toti au devenit piei asternute frumos pe cate un scaunel, dupa argasire. Evident ca eu nu am mancat niciodata din apetisanta friptura prin care iepurele isi lua adio de la familia noastra, mi se parea ca mi-ar tipa din burta. Desi ei nu tipa decat cand sunt taiati.

Pia a crescut toata vara, avand mereu la dispozitie cea mai prospata iarba si cele mai bune ramuri de salcam.Primea in fiecare seara si o bucata de paine, pe care o savura tacticos ca pe o prajitura, apoi venea si se cuibarea pe bratul meu.Ii placea sa o mangai tot atat de mult cat imi placea si mie, dar niciodata nu a cersit iubirea, cum fac cainii sau pisicile. Inchidea doar ochii de placere si se lasa iubita.

La inceput nu a avut un nume, era doar un iepure ce nu-si gasise inca locul in lumea noastra, dar dupa ce fiica mea a inceput sa o cheme asa, Pia a inceput sa vina in intampinarea ei. Intai venea la gard, adulmecand curioasa surpriza ce i-o aduceai, apoi am lasat-o libera prin gradinita si venea direct in bratele tale. S-a imprietenit cu pisica batrana care obisnuia sa doarma toata ziua pe marginea fantanii si au inceput sa stea amandoua, ca doua babute surprinse de sosirea serii pe banca din fata portii. Curand a devenit mascota ulitei si copiii o priveau inciudati cand ii privea ridicandu-se pe picioarele din spate, iepurii lor erau inchisi, nu liberi. Erau curiosi de ce nu fuge, de ce nu cade in fantana, de ce nu se sperie de oameni.

In mintea mea le raspundeam ‘’Pentru ca este inteligenta si are incredere in oameni’’, dar pe gura imi ieseau frazele pe care le asteptau ei ‘’e doar un iepure, daca il speriati, va fugi’’.Cateodata e bine sa nu atragi atentia asupra ta, sa nu fii diferit sau mai bun decat ceilalti, vor incerca sa iti ia acest dar, sa te aduca la nivelul lor. Si eu faceam asta pentru ea, ca sa nu fie nevoita sa treaca prin situatii grele. Cum ar fi faptul ca intr-o noapte ar putea sa dispara.

Vacanta de anul acesta s-a terminat, iar eu am plecat iar la oras. Au ramas inca la tara cainele, pisica si iepurele. Primii s-au intors la oras cu tata, dar Pia …Prefer sa cred ca a fugit si nu a mai vrut sa raspunda decat chemarii libertatii. Nu inteleg insa cu ce sunt mai buni cainele si pisica decat Pia, de ce ei au avut un statut privilegiat si s-au intors. Daca s-ar fi pierdut cainele, parintii mei sigur ar fi dat anunt la mica publicitate, sa il recupereze. Dar s-a pierdut doar un iepure si cred ca anuntul in cazul lui ar suna chiar asa: ‘’Pierdut iepure drag. Gasitorului ii doresc pofta buna!’’

Ps: de ce va povestesc despre Pia la prezent? Pentru ca in mintea mea ea inca vine sa o mangai, de cate ori o strig…

Iubirea nu are jumatati de masura

Am iubit o data in viata cat pentru doua, trei sau chiar mai multe vieti. Am iubit la nebunie un om care nu vedea in mine jumatatea lui, dar l-am iubit eu ca si cum ar fi fost intregul meu suflet. Iubirea noastra s-a stins in tot atat timp cat mi-a luat mie indragostirea, caci mult timp dupa despartire continuam sa gandesc in doi.
Nu am mai iubit niciodata ca atunci, capabila sa ma arunc oricand si oriunde in foc pentru cel ce-si dilua iubirea pentru mine in altele. Se spune ca iubim doar o data in viata astfel, ca nu iubim asa decat atunci cand ne gasim jumatatea, cand el si ea sunt una si nimic nu ii poate desparti, nici in ganduri, nici in fapte, nici in trupuri. Sunt una.
Unii pot petrece o viata cautand si negasindu-si jumatatea, poti trece pe langa ea pe strada si poti crede ca este jumatatea altcuiva pentru ca nu ai sansa de a vedea dincolo de aparenta. E un barbat urat, e o femeie ghebosata de griji, e un om imbatranit inainte de vreme, toti au copii, mai mereu probleme de rezolvat si niciodata nu gandesc pentru ei insisi. Uitam ca mai suntem aici pentru a iubi, uitam ca mai suntem noi insine si ne cautam si regasim cu greu in altii. Refuzam sa mai traim pentru ca ne este frica sa mai fim dezamagiti, ne este frica de durerea de dupa despartire, de eticheta de ratare pe care am pune-o vietii noastre de pana acum sau de atunci inainte.
Ne iubim parintii, ne iubim copiii, fratii si surorile, ne iubim animalele de companie, ne iubim tara sau orasul, dar nu ne mai iubim pe noi insine. Gasim motive pentru a face asta in orice, de la privirea celorlalti, pana la micile rautati care le ies pe gura. Nu suntem perfecti, nu suntem toti la fel, nu ne-nchinam acelorasi dumnezei, dar putem gasi la un moment dat ceva care sa ne faca sa-i iubim pe cei neasemeni noua. Iubim chiar si un hot sau criminal cand el ne aduce acea oglinda in care ne vedem frumosi, destepti, eleganti, deosebiti. Iubim acea minciuna de care avem nevoie pentru a ne dezvolta iubirea si apoi ne miram ca am fost atat de naivi sa o credem.
Iubirea nu are jumatati, iubirea este intreaga atunci cand o daruiesti sau o primesti. Inima nu are jumatati. Ea este rotunda sau ovala, din orice parte ai privi-o ii poti vedea o jumatate, jumatatea de care ai nevoie ca sa faci un intreg. Dar cate jumatati poti iubi intr-o viata de om numai tu poti spune, numai tu poti stii de cate ori iti regasesti curajul de a te darui fara frica, fara resentimente, fara intelepciune...Si abia cand vom fi fost in stare sa nu regretam o iubire pierduta, sperand doar in aparitia alteia la fel de frumoase, cand vom fi fost in stare sa vedem dincolo de ceea ce primim in schimb pentru iubirea noastra, abia atunci vom fi liberi sa traim cu adevarat. Nu vor mai fi pietre de moara legate de piciorul nostru cand va fi sa ne aruncam in viata cu intreaga inima. Va fi momentul in care nu ne vom ai multumi sa ne regasim in jumatatea noastra, ci momentul intregirii noastre in iubirea adevarata.

Horezu, pur si simplu (2)

Horezu, pur si simplu

Horezu, elibereaza turistul din tine

Ieri a fost o zi frumoasa pentru mine.Am vizitat (a cata oara?) Horezu, redescoperind de fiecare data oameni noi, atractii turistice nestiute, povesti de viata ale unor oameni deosebiti...Daca m-ar fi intrebat cineva cum este aceasta statiune si ce poate vizita in ea, i-as fi raspuns invariabil :Foarte frumoasa.Nu rata manastirile, muzeul Tovantilor si magazinele de suveniruri din zona".L-as fi privat astfel de descoperirea multor alte frumuseti nestiute, de ascultarea unor povestiri ca cele de care am avut eu parte ieri, de realizarea unor fotografii ca acelea pe care le voi posta eu la sfarsitul acestui mesaj...
Dragi cititori, orasul Horezu nu este al dumneavoastra, al turistului avid de senzational, ci al oamenilor care traiesc acolo zi de zi, al celor care cunosc in cele mai mici amanunte si istoria locului, dar si acele amanunte care scapa oricaror cataloage sau pliante turistice. Cum ar fi faptul ca intr-un mic lac din zona traiesc multe broaste testoase...sau ca in zona Costesti exista ape minerale ca si in celelalte staiuni valcene...sau ca Manastirea Hurezi adaposteste un muzeu avand o extraordinara colectie de carte veche...iar in fata aceleiasi manastiri se afla una din cele mai vechi mori de apa din zona...
Pe mine m-au ghidat (si impresionat totodata) urmatorii: Dna.Ana Predoiu (cea mai plina de suflet horezean persoana pe care o cunosc), Dl.Fane de la Expozitia Mesterilor Populari aflata in imediata vecinatate a Manastirii Hurezi ( a carui eruditie si entuziasm in prezentarea muncii mesterului olar te lasa efectiv fara cuvinte, cu atat mai mult cu cat la fel de frumos vorbeste si in franceza), Dl. Gheorghe Constantin Camil al carui magazin de ceramica mascheaza o mai veche si frumoasa pasiune: restaurarea obiectelor vechi din lemn si a icoanelor, Dna. Camelia Jidoveanu, proprietara unui nou magazin -punct de informare turistica al carui continut poate lasa fara replica orice vizitator...
Sunt sigura insa ca oriunde as merge sa ma cazez, la pensiunile Dana, Irina, Ralu&Ello, Alex sau Taco, sau chiar si in casa Viceprimarului (model de arhitectura peisagistica pentru gradini si nu numai), as regasi acel filon de suflet romanesc neatins de patimi sau neintelegeri ale vremurilor in care traim, bucuros de oaspeti, mandru de traditia si obiceiurile locului, nerabdator a-ti povesti despre frumoasele lucruri ce-ti pot scapa vederii din graba de a cunoaste cat mai multe...
Drept pentru care dedic aceste randuri fiecarui locuitor al orasului Horezu si ii inmanez diploma de cetatean de onoare si doar pentru simplul fapt ca prin munca sau viata lor au facut din oras destinatie europeana de excelenta!
Orasul pastreaza inca parfumuri de targ medieval, in care oierii vindeau lana si branza si cumparau cereale si produse de bacanie, iar olarii isi puneau sufletul in fiecare ulcica de lut si il vindeau apoi cu drag strainilor.Cati dintre ei vor fi fost in stare sa isi hraneasca pruncii nu stiu, dar stiu cu siguranta ca multi din ei au invatat si transmis in timp un mestesug unic, dumnezeiesc, cel al transformarii pamantului intr-un obiect insufletit... Caci sa nu aveti vreodata impresia ca in maini tineti o simpla farfurie pictata sau o ulcica banala de lut ce se poate sparge usor. In maini tineti chiar povestea fiecarei familii de olari, istoria fiecarui nou model si pasiunea fiecaruia de a da viata lutului...In maini veti tine chiar culoarea castanilor in prag de toamna, a foilor de ceapa puse la uscat in gospodarii, a verdeturilor aflate pe taierele gospodinelor, a cerului in prag de furtuna.
Si ciuhurez sau cocos, pom sau pesti, serpi sau spirale, puncte sau onduleuri, toate vor recrea imaginea targului Horezu, a Olteniei de sub munte si a Romaniei pe care o iubim cu totii.
ps: Daca vizitati zona, nu cumva sa omiteti a vizita Expozitia mesterilor populari aflata in poarta Manastirii Hurezi, iar daca vi se face foame sau v-ati hotarat brusc ca mai puteti sta o noapte in zona, Pensiunea Horezu este chiar alaturi!