Horezu, elibereaza turistul din tine

Ieri a fost o zi frumoasa pentru mine.Am vizitat (a cata oara?) Horezu, redescoperind de fiecare data oameni noi, atractii turistice nestiute, povesti de viata ale unor oameni deosebiti...Daca m-ar fi intrebat cineva cum este aceasta statiune si ce poate vizita in ea, i-as fi raspuns invariabil :Foarte frumoasa.Nu rata manastirile, muzeul Tovantilor si magazinele de suveniruri din zona".L-as fi privat astfel de descoperirea multor alte frumuseti nestiute, de ascultarea unor povestiri ca cele de care am avut eu parte ieri, de realizarea unor fotografii ca acelea pe care le voi posta eu la sfarsitul acestui mesaj...
Dragi cititori, orasul Horezu nu este al dumneavoastra, al turistului avid de senzational, ci al oamenilor care traiesc acolo zi de zi, al celor care cunosc in cele mai mici amanunte si istoria locului, dar si acele amanunte care scapa oricaror cataloage sau pliante turistice. Cum ar fi faptul ca intr-un mic lac din zona traiesc multe broaste testoase...sau ca in zona Costesti exista ape minerale ca si in celelalte staiuni valcene...sau ca Manastirea Hurezi adaposteste un muzeu avand o extraordinara colectie de carte veche...iar in fata aceleiasi manastiri se afla una din cele mai vechi mori de apa din zona...
Pe mine m-au ghidat (si impresionat totodata) urmatorii: Dna.Ana Predoiu (cea mai plina de suflet horezean persoana pe care o cunosc), Dl.Fane de la Expozitia Mesterilor Populari aflata in imediata vecinatate a Manastirii Hurezi ( a carui eruditie si entuziasm in prezentarea muncii mesterului olar te lasa efectiv fara cuvinte, cu atat mai mult cu cat la fel de frumos vorbeste si in franceza), Dl. Gheorghe Constantin Camil al carui magazin de ceramica mascheaza o mai veche si frumoasa pasiune: restaurarea obiectelor vechi din lemn si a icoanelor, Dna. Camelia Jidoveanu, proprietara unui nou magazin -punct de informare turistica al carui continut poate lasa fara replica orice vizitator...
Sunt sigura insa ca oriunde as merge sa ma cazez, la pensiunile Dana, Irina, Ralu&Ello, Alex sau Taco, sau chiar si in casa Viceprimarului (model de arhitectura peisagistica pentru gradini si nu numai), as regasi acel filon de suflet romanesc neatins de patimi sau neintelegeri ale vremurilor in care traim, bucuros de oaspeti, mandru de traditia si obiceiurile locului, nerabdator a-ti povesti despre frumoasele lucruri ce-ti pot scapa vederii din graba de a cunoaste cat mai multe...
Drept pentru care dedic aceste randuri fiecarui locuitor al orasului Horezu si ii inmanez diploma de cetatean de onoare si doar pentru simplul fapt ca prin munca sau viata lor au facut din oras destinatie europeana de excelenta!
Orasul pastreaza inca parfumuri de targ medieval, in care oierii vindeau lana si branza si cumparau cereale si produse de bacanie, iar olarii isi puneau sufletul in fiecare ulcica de lut si il vindeau apoi cu drag strainilor.Cati dintre ei vor fi fost in stare sa isi hraneasca pruncii nu stiu, dar stiu cu siguranta ca multi din ei au invatat si transmis in timp un mestesug unic, dumnezeiesc, cel al transformarii pamantului intr-un obiect insufletit... Caci sa nu aveti vreodata impresia ca in maini tineti o simpla farfurie pictata sau o ulcica banala de lut ce se poate sparge usor. In maini tineti chiar povestea fiecarei familii de olari, istoria fiecarui nou model si pasiunea fiecaruia de a da viata lutului...In maini veti tine chiar culoarea castanilor in prag de toamna, a foilor de ceapa puse la uscat in gospodarii, a verdeturilor aflate pe taierele gospodinelor, a cerului in prag de furtuna.
Si ciuhurez sau cocos, pom sau pesti, serpi sau spirale, puncte sau onduleuri, toate vor recrea imaginea targului Horezu, a Olteniei de sub munte si a Romaniei pe care o iubim cu totii.
ps: Daca vizitati zona, nu cumva sa omiteti a vizita Expozitia mesterilor populari aflata in poarta Manastirii Hurezi, iar daca vi se face foame sau v-ati hotarat brusc ca mai puteti sta o noapte in zona, Pensiunea Horezu este chiar alaturi!