Noaptea zilelor mele

Zilele mele sunt la fel, se scurg toate infometate de minutele si secundele nemiloase, lasandu-ma la sfarsit epuizata si dornica de somn.Mi-e somn si ma culc, dar noaptea e ziua gandurilor mele, ma apuca, ma intorc pe toate partile, ma rascolesc si imi dau ghionti pentru a ma scula din nou si a le cauta raspunsuri.Nu sunt stapana gandurilor mele, eu le primesc doar si le salut cu bucurie de fiecare data caci sunt datoare sa le am, sa le spun, sa le gasesc raspuns sau solutie, sa le transmit mai departe.Nici stapana visurilor mele nu mai sunt, ci o gara de transit in care fiecare isi cauta ce vrea si pe cine vrea caci eu primesc si ganduri si vise care nu sunt ale mele.
Noptile mele nu sunt toate la fel si pentru ca nu vreau sa le fac asa, ele sunt libertatea ce-mi este refuzata ziua si placerea de a le avea ma inspira in a-mi crea altele, mai colorate, mai inmiresmate, mai zgomotoase.Vreau viata in visurile mele, vreau sa traiesc noaptea ce nu traiesc ziua.Vreau sa nu fiu la unison cu ceilalti oameni, pentru ca nu simt ceea ce simt ei, nu sunt alaturi de mine cand am nevoie si nu ma iubesc cat ii iubesc eu. Vreau sa iau eu ce vreau din fiecare, sa pun deoparte pentru zile negre si sa mi amintesc noaptea,sa ii alint si sa ma indragostesc de ei in noptile lungi de vara.Sa pastrez pentru lungile minute si ore ale zilei toata povara gesturilor studiate, a cuvintelor negandite si a privirilor superioare. Iubesc tacerea, intunericul si misterul noptii.Atunci tacem si noi in minciunile noastre, inchidem ochii ce pacatuiesc si gura nu mai spune ceea ce nu gandim.Suntem noi insine, leganati de valurile ingerilor pe unduirea apelor, goi in fata adevarului simplu si greu de acceptat: nu suntem singuri niciodata, suntem foarte iubiti, toate greselile ne sunt iertate.Atunci sa inchidem ochii toti, sa ne prefacem ca ne-am trezit dintr-un somn lung si sa ne imbratisam cu drag, ca dupa o lunga absenta, o noapte in care visam ca suntem mai buni, mai calzi, mai intelepti si mai iubitori.Si chiar eram