Noaptea zilelor mele

Zilele mele sunt la fel, se scurg toate infometate de minutele si secundele nemiloase, lasandu-ma la sfarsit epuizata si dornica de somn.Mi-e somn si ma culc, dar noaptea e ziua gandurilor mele, ma apuca, ma intorc pe toate partile, ma rascolesc si imi dau ghionti pentru a ma scula din nou si a le cauta raspunsuri.Nu sunt stapana gandurilor mele, eu le primesc doar si le salut cu bucurie de fiecare data caci sunt datoare sa le am, sa le spun, sa le gasesc raspuns sau solutie, sa le transmit mai departe.Nici stapana visurilor mele nu mai sunt, ci o gara de transit in care fiecare isi cauta ce vrea si pe cine vrea caci eu primesc si ganduri si vise care nu sunt ale mele.
Noptile mele nu sunt toate la fel si pentru ca nu vreau sa le fac asa, ele sunt libertatea ce-mi este refuzata ziua si placerea de a le avea ma inspira in a-mi crea altele, mai colorate, mai inmiresmate, mai zgomotoase.Vreau viata in visurile mele, vreau sa traiesc noaptea ce nu traiesc ziua.Vreau sa nu fiu la unison cu ceilalti oameni, pentru ca nu simt ceea ce simt ei, nu sunt alaturi de mine cand am nevoie si nu ma iubesc cat ii iubesc eu. Vreau sa iau eu ce vreau din fiecare, sa pun deoparte pentru zile negre si sa mi amintesc noaptea,sa ii alint si sa ma indragostesc de ei in noptile lungi de vara.Sa pastrez pentru lungile minute si ore ale zilei toata povara gesturilor studiate, a cuvintelor negandite si a privirilor superioare. Iubesc tacerea, intunericul si misterul noptii.Atunci tacem si noi in minciunile noastre, inchidem ochii ce pacatuiesc si gura nu mai spune ceea ce nu gandim.Suntem noi insine, leganati de valurile ingerilor pe unduirea apelor, goi in fata adevarului simplu si greu de acceptat: nu suntem singuri niciodata, suntem foarte iubiti, toate greselile ne sunt iertate.Atunci sa inchidem ochii toti, sa ne prefacem ca ne-am trezit dintr-un somn lung si sa ne imbratisam cu drag, ca dupa o lunga absenta, o noapte in care visam ca suntem mai buni, mai calzi, mai intelepti si mai iubitori.Si chiar eram

considerente despre dragOste si seX

Dumnezeu a creat barbatul.Apoi femeia.Pentru fiecare din ei a avut in plan procreerea.Dar si placerea.Caci altfel nu ar fi pierdut timpul cu micile amanunte care ofera partenerilor mobilul acuplarii, intensitatea maxima a trairilor, tangibile, vulnerabile, incontrolabile si atat de ascunse privirii. Dintre toate creaturile lui Dumnezeu, barbatul si femeia trebuie sa stea fata in fata pentru a avea un act sexual a la carte, garantand placerea maxima si datorita pozitionarii organelor sexuale si a centrilor care ofera placerea maxima.La alte animale, acuplarea este in majoritatea cazurilor pe la spate, dintr-o pozitie dominanta a masculului.Scurt, la obiect, fara povesti sau lacrimi. Nu stiu cum e cu placerea lor.
Iubirea in sine este un sentiment inaltator atunci cand este simtit de ambele persoane in acelasi timp sau in egala masura, daca apar decalaje privind timpul, cantitatea sau calitatea sentimentelor, iubirea exista doar in mintea celor care o cauta.
Toti ne plangem ca fara dragoste nu putem trai, dar viata ne obliga s-o traim oricum, cu sau fara aceste sentimente si chiar ajungem sa ii consideram nebuni pe cei care se sinucid din dragoste neimplinita."Prostii, parca nu gaseau pe altul!" ne spunem seci in barba, convinsi fiind ca viata e ste o continua cautare a dragostei, ca fara ea se poate totusi trai. Si ii dam la o parte pe cei care se indragostesc si merg mana de mana prin parc , chiar si la 50 de ani, ii privim indiferenti pe cei care se pupa la cinematograf si ii invidiem teribil pe cei care isi mai cauta norocul si la varsta la care ar trebui sa fie bunici casatorindu-se cu femei a caror varsta este mult prea mica pentru gustul nostru.
Purcedem in viata iubindu-ne mama, apoi iubita din scoala, sotia si copiii, dar de indragostit ne indragostim doar o data in viata cu adevarat si fara rezerve. Cine a trait vreodata indeajuns pentru a avea fluturi in stomac la vederea persoanei iubite?Cui i s-au taiat picioarele la primul sarut?Cine a fost cel care si-ar fi dorit sa moara inainte sa rosteasca cuvinte de adio?Cine a trait sentimentul ca nu mai are nevoie de cuvinte, ca poate comunica oricum cu persoana iubita?
Daca am trait macar una din acestea, putem sa ne consideram indragostiti. Daca am trait mai mult de una, suntem si fericiti.Iar daca le-am trait pe toate ...suntem ori prea batrani, ori prea NOROCOSI!
Literele cu majuscule din titlu explica viata ca pe un joc cu x si zero: ai parte de dragoste, marchezi x, ai parte si de bani, marchezi inca un x, iar daca ai parte si de sex si ai marcat inca un x, ai castigat. Dar oare cati oameni ai intalnit care sa aiba toate cele trei x-uri deodata?
Sexul poate fi frumos daca este consimtit, impreuna cu persoana iubita si care este (in cazul cel mai fericit) indragostita de tine de asemenea, fara oprelisti legate de timp, alte persoane, boala etc.Poate fi frumos daca dureaza 5 minute sau 5 ore, dar tot intensitatea sentimentelor stabileste dorinta de a oferi si primi placere.A face dragoste se refera la tot ce depaseste cele 5 minute pentru ca atunci te oferi cu adevarat cautarii celuilalt, oferindu-i-te in schimb.Daca nu ai ce oferi, nu-ti mai dori decat iubite pe care sa le minti usor, intr-o noapte.Nu-ti dori nici sotie, nici copii, caci nu ai ce oferi.Si e pacat sa minti o viata de om.Viata ta sau a lor.Caci sex primesti oricum cata vreme esti tanar sau ai bani.Oricat ai fi de urat sau prost, se va gasi o femeie suficient de disperata sa te ia si asa.Caci are nevoie de minciuna de zi cu zi pentru a-si trai viata in randul lumii. Adica alaturi de alti oameni care se inseala unii cu altii, facand pe familistii, moralistii si bisericosii.
La revedere, pe curand!Sa fiti iubiti...nu mintiti!

De citit peste 10 ani

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi amintesc ce faceam acum zece ani, ma apuca ...frica.Oare peste alti zece ani ce o sa simt?
Eram tanara si nestiutoare la 26 de ani, pentru simplul motiv ca am copilarit pana tarziu, protejata de parinti.Acum, la 36 copilaresc inca, protejata de sot.
Eram frumusica si totusi faceam operatii estetice pentru ca ma vedeam urata, ajutata de oglinda, slaba apreciere fata de sine si vorbele rautacioase ale unor prosti.Acum ma accept asa cum sunt la exterior, dar in interior imi caut infinitul, caci frumusetea este continua.
Eram vesela si interesanta, dar m-am casatorit.Acum sunt doar vesela, ca interesanta nu mai am cum sa fiu.Dupa doi copii, nu voi mai fi nici una, nici alta.
Ma feream de barbati in aceeasi masura in care le doream compania.Acum nici nu-i doresc, nici nu imi pasa de ce gandesc, pentru simplul fapt ca nu mai sunt un mister pentru mine.Sunt toti la fel.
Eram nepasatoare fata de bani, acum sunt o materialista moderata, in curs de calificare spre crasa.Nu mai pot spune ca pot iubi si cu burta goala, am constatat ca uneori golul din burta poate fi la fel de dureros ca si iubirea.
Eram in cautarea raspunsurilor, acum le am, dar ce mai fac cu ele?Poate peste alti 10 ani, cand ma voi regasi in fiica mea, voi putea face generalizari din propria -mi experienta si o voi lasa sa parcurga toate aceste etape sustinand cu tarie sloganul ''ti-am spus eu!''

Tanti Mimi

Azi a fost inmormantata o parte din copilaria mea. Cea in care aparea ea, pe post de zana buna, aducatoare de dulceturi si pupici.Nu a avut copii si poate de aceea a fost dintotdeauna apropiata lor, sau cel putin eu asa am simtit-o.Era acea persoana la care nu fizicul conta, nici nu bagai de seama ca e mai corpolenta sau ca parul rar si moale parea tot timpul nearanjat.Pentru mine a fost persoana al carui glas imi placea strigandu-ma cu bucurie, ale carei brate moi imi dadeau senzatia unei vacante reusite.Ma intrebam uneori, mai mare fiind, de ce Dumnezeu nu a dat unui astfel de suflet bland bucuria unei familii, a unui copil. Caci s-a casatorit tarziu, parca mai mult pentru a avea pe cineva alaturi la batranete.Si nu a avut copii, desi ar fi fost o mama desavarsita.
Azi am realizat ca uneori e bine sa iti asculti instinctele.Al meu a fost acela de a o suna cu o luna in urma.Viata agitata, plecarea la mare,motive pentru care nu am facut-o au fost multe.Si regret ca nu am facut-o pentru ca acum as vrea sa ii mai vorbesc.Sa o sun.Chiar si cu taxa inversa.Dar nu se mai poate.
Pot doar sa o aduc inapoi pe Pamant daruindu-i inapoi parte din amintirile mele frumoase legate de vizitele pe care i le faceam in casuta veche de 100 de ani, parte din gandurile mele frumoase pe care i le adresam pe furis.Pot doar sa ii spun ca am considerat-o mereu varianta feminina a tatalui meu:buna, blanda, calma, tacuta, puternica.
Iar daca ma priveste de undeva de sus, pot doar sa ii transmit multumirea mea de a fi cunoscut-o caci, chiar si fara acel ultim telefon nedat, eu tot sper ca iubirea mea va trece grannita nevazuta si ii va parveni.Dumnezeu sa te odihneasca, tanti Mimi!

Sa mancam bine!

Traim in tara in care caii nu se impusca.Se mananca.Cum?Priponesti calul, iti chemi puradeii sa te vada, sa stie si ei mai tarziu cum sa faca, ii dai in cap cu ciocanul , apoi cu o lopata, pana ce vezi ca nu mai misca. Asta in timp ce esti sau nu filmat de vreun vecin cu telefon performant, dar care nu suna la politie.Ca stie ca isi consuma minutele degeaba.Calul oricum moare, politia oricum nu face nimic, politicienii oricum pleaca in vacante, criza e tot criza.
Daca as putea avea o singura dorinta implinita de pestisorul de aur, aceasta nu ar fi sa ma imbogatesc sau sa aflu tineretea fara batranete.As vrea ca fiecare sa isi afle pe propria piele efectul actiunilor sale. Adica...calul sa devina om.Sa il faca sa simta la randul lui durerea si frica ultimelor clipe.Chinul de a fi singur in fata mortii, fara ca nimeni sa nu iti ia apararea, sa te mangaie pana inchizi ochii, sa planga dupa tine.Dar nu peste zile, luni, ani sau intr-o viata ulterioara, cum hotaraste Dumnezeu, nu, atunci pe loc, imediat.Caci mai tarziu ar uita, nu ar stii de unde i se trage lui durerea, de ce ii mor nevasta, copiii, ii arde casa sau mai stiu eu ce.
Cum ar fi trebuit formulate cele 10 porunci?Nu ucide, caci ai sa fii ucis. Cinsteste pe tatal si pe mama ta sau arzi in foc de viu.Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti sau ai sa mori incet, in chinuri.Poate frica de pedeapsa imediata ar fi facut ceea ce nu face acum frica de pedeapsa de dupa moarte.
Traim in tara in care puscariile sunt pline si mancatorii de cai nu au loc in ele.Asa ca ii lasam liberi, ca avem cai destui.Traim in tara cailor omorati pentru a fi mancati.Si asta spune tot.Mai e ceva de spus?

Banii sau viata

Viata este facuta sa fie traita.Tineretea iti da mai putine drepturi decat batranetea.Bogatia iti aduce mai multe bucurii decat saracia.Dar ce alegem in final, banii sau viata?
Cele de mai sus sunt simple remarci, cele de mai jos, sunt demonstratii ale teoremelor indelung studiate de generatii.Si totusi, bogatii se plang de plictiseala de a nu stii ce sa mai faca cu banii, saracii de lipsa acestei griji.Ce au unii isi doresc de fapt ceilalti.Ce nu au nici unii, nici celalalti, este linistea. Acea liniste de a nu iti pasa de bani nici cat negru sub unghie.Pentru ca banii sunt motorul acestei lumi, vietile noastre sunt parte a acestei lumi si ...viata merita traita, nu?
Voi scrie de acum la persoana intai tocmai pentru a nu fi acuzata ca generalizez, EU voi fi cea care spune ce gandeste despre MINE insami.Si sigur vor fi multi care se vor regasi in mine, dar nu vor recunoaste.
NU imi plac banii, dar am nevoie de ei.Daca nu ii am, sunt foarte nervoasa. Si ma simt terminata, ultimul om, fara putere, fara demnitate.Nu trebuie sa am multi, doar cat sa nu raman fara un leu in buzunar.
NU am portofel.Nu imi trebuie pentru ca banii nu stau in buzunarul meu suficient de mult cat sa fie nevoie sa ii impart pe categorii.
NU am vicii sau nevoi extraordinar de costisitoare, nu consum en-gros mancare, cosmetice, placeri.Pur si simplu imi satisfac nevoile de baza ale unei vieti banale.Merg o data pe an la mare.Mananc o data pe luna la restaurant.Ma imbrac in marea majoritate de la second, nu pentru ca fac economii, ci pentru ca imi gasesc lucruri de mai buna calitate la preturi convenabile.
NU sunt scumpa, sunt chiar foarte modesta.Dar totusi am mare nevoie de bani.Desi nu imi plac si nu sunt deloc materialista.Nu am tinut niciodata de bani, sa strang, sa fac economii, am preferat sa traiesc clipa. Sa cumpar o floare pentru o prietena.Sa ii cumpar cadou unei rude .Sa fac o donatie unui om sarac.
Dar nu m-as ascunde niciodata dupa deget spunand ca NU imi trebuie bani, DOAR fericire.Fatarnicie.Lipsa de sinceritate totala fata de mine insami.NU imi trebuie asa ceva.Viata e prea lina de minciuni ca sa ajung sa ma mint eu pe mine.Mai bine recunosc ca fara bani nu as putea trai, ca de aceea ii inghit multe omului care mi-i furnizeaza, ca imi invat copiii sa ii aprecieze pe cei castigati prin munca cinstita.
NU pot spune ca vreau sa fiu fericita fara bani, sa simt infinitul iubirii, dar sa il anuleze pe loc ghiraitul matelor goale.Sa imi strang in brate barbatul, stiind ca maine ne vom hotari cu greu ce vom cumpara, paine sau cartofi.Sa concep si cresc copii obisnuiti sa nu primeasca nimic, pentru ca nu exista nimic altceva in viata parintilor lor decat iubire.Nu vreau ca fericirea mea sa fure ciocolata din burtile lor.
Mai bine imi limitez eu iluziile, apoi si nevoile (ca doar e criza, nu?) si fac in asa fel incat sa am si bani si dragoste.Si apreciez la maxim ceea ce primesc, caci am mai multe eu de oferit.Cu bani sau fara.Caci asta e viata!
NU

Prostii si desteptii

Zilele in care sunt prosta sunt din ce in ce mai dese.Sunt zile in care sunt facuta prosta de catre altii.Sunt zile in care ma inseala unii prin piata.Sunt zile in care am incredere in cine nu trebuie.Sunt zile in care iubesc pe cine nu trebuie.Sunt zile in care pur si simplu devin cu fiece clipa mai prosta pentru ca ajung sa ma simt asa.Desi nu sunt asa.
E ca si cum te-ai simti batran doar pentru faptul ca altii iti spun ca esti, ca arati ca unul, ca te porti ca unul.Dar tu te simti cu treizeci de ani mai tanar, in sufletul si in mintea ta, eul tau nu te poate minti, nu?
E ca si cum te-ai simti in plus, desi sunt multi care au nevoie de tine, dar nu o recunosc. In fiecare zi faci cate ceva, mic, insignifiant, pentru care ar trebui sa fii considerat important. Dar nu esti.Tocmai pentru ca nu il consideri tu asa, il oferi benevol, oricui, fara sa iti pese de valoarea lui.Si poate candva nu il vei mai avea.Si ei nu il vor mai primi.Si atunci va deveni important.
E ca si cum te-ai simti mai mic, desi nu inaltimea e cea care ar trebui sa iti ridice semne de intrebare.Pur si simplu nu mai esti vazut, nu mai contezi si nici umbra nu mai faci incercand sa te strecori printre ceilalti, fara sa ii deranjezi, stingher si simplu.Caci asa esti.
E ca si cum ti-ai dori sa nu mai vina o alta zi.Caci noaptea a devenit o temnita de ganduri neplacute si te sperie ceea ce vor deveni maine.Nu esti tu de vina, sunt ceilalti, cu nepasarea cu care iti vorbesc si grija pentru orice, mai putin tu.
E timpul sa redevii ce ai fost.Lupta

Ce este mai important in viata?

Sunt o vaca. Una frumoasa, grasa, baltata si laptoasa.Viata mea incepe pe o pajiste si se termina intr-un abator.Sunt tratata frumos cat sunt mica, mai ales in cazul in care sunt buna de prasila (adica si tatal si mama mea au fost).Copiii ma mangaie si ma insotesc in fuga zglobie printre celelalte surate.Sunt tratata si mai bine dupa ce imi fac datoria fata de stapan si puiesc, apoi dau lapte, cat mai mult lapte, de parca as fi facuta numai din lapte si m-as putea stoarce.Apoi incep sa apara optiunile, nu totdeauna favorabile mie.Varianta in care sunt trimisa la pasune, sa puiesc din nou, mi se pare cea mai logica si naturala. Dar mai exista varianta in care puiul meu a crescut si ma va inlocui, eu ajungand la un alt stapan sau la abator.
Sunt o vaca, se presupune ca ar trebui sa hranesc oamenii.Si o fac, chiar si dupa moarte.Chiar si hranind generatii intregi de copii razgaiti care nu vor sa bea lapte sau sa manance carne.Ce stiu ei cat de mult mi-ar fi placut mie iarba verde si puitul in continuare, dar daca trebuie sa fiu eu aceea care se sacrifica, fie.
Sunt totusi o vaca ce isi pune intrebari.Existentiale. Ce e mai important pentru mine?Viata mea, puii mei, hranirea altora cu iluzii sau faptul ca nu am nicio optiune, sunt prizoniera unui sistem si a unor cadre predefinite in care ma zbat spre supravietuire.Chiar si cu laptaritul si puitul nu as fi de acord decat cu mentiuni.Dar nu am optiuni.Sunt doar o vaca si asa am sa mor.

Ingerii mei

Nu i-am vazut, dar i-am simtit.Am stiut dintotdeauna ca sunt acolo, undeva, langa mine.Nu ii privesc doar ca pe simple ajutoare ale Celui de Sus, ca pe niste gardieni care bifeaza ce fapte bune ai mai facut.Ei nu sunt nici entitati care ne salveaza in momente de cumpana si nici nu se fac raspunzatori de minuni.
Nu i-am vazut inca, dar tot mai sper ca intr-o zi (nu cea din urma, sper) sa ii pot privi cu lacrimi in ochi si sa le multumesc.Stiu ca prin ei primesc gandurile bune, sentimentele de daruire, darnicie, intelegere.Intelepciunea, modestia, rabdarea. Si mai ales iubirea.Adevarata iubire.Singura pe care nu obosesti sa o cauti pentru ca o stii, o simti, e dintotdeauna in tine.
Nu i-am vazut inca, dar cred ca ii pot descrie. Au forma iubirii fara de pacat, sunt imbracati in fericirea de a fi acceptat asa cum esti, iar ochii sunt pur si simplu lumina.Si nu trebuie sa spui vreo rugaciune speciala pentru a-ti da intalnire cu ei, nu trebuie sa ai inscrisa in destin vreo intelegere magica, ei sunt ai tai si te urmeaza, e datoria lor sa-ti urmareasca viata, sa te ajute sa te inalti.Sa fii asemeni lor.
Nu i-am vazut inca, dar mi-as dori enorm sa le transmit la randul meu iubirea.Miros o floare si le transmit placerea mea.Privesc un frumos rasarit de soare si le doresc un apus asemenea.Imi mangai copiii si plutesc in lacrimile unei recunostinte mute, caci am primit prea mult si totusi vreau sa mai primesc.Eu stiu doar sa multumesc dupa si sper ca asta sa fie de ajuns.
Nu i-am vazut inca, dar daca ii vedeti voi, sa mi-i aratati si mie.Va voi crede ca sunt acolo, asa cum si voi veti crede ceea ce am scris si simtit eu.Pentru ca in fiecare din noi sta un inger gata sa isi recunoasca semenii si sa se bucure, trebuie doar sa inchizi ochii si sa te imaginezi asa.Un inger inconjurat de ingeri.Zbor placut!

Coasta Evei

Se spune ca partea femeiasca a fost creata din coasta lui Adam.Probabil Creatorul a observat ca lutul e prea maleabil si ii trebuia ceva mai tare.Si iat-o in toata splendoarea ei pe Eva, cea plina de esenta lui Adam, dar diferita atat fiziceste, cat si sufleteste.De ce s-a oprit Creatorul, de ce nu a continuat, luand din coasta Evei si realizand altceva? Ce altceva, nu stiu.ALTCEVA .S-a oprit pentru ca a realizat ca a oferit deja totul, prin crearea primelor doua fiinte sau s-a plictisit pur si simplu si s-a apucat de creat animale, pasari, plante?Iti dai seama cat de plictisitoare era viata atunci, nu?Lumea era creata deja, doi oameni fusesera creati, ce mai era de facut?
Scenariul 1) Eva nu il gaseste atragator pe Adam, ci pe sarpe. Ah, nu, nu era zoofila.Pur si simplu sa spunem ca sarpele era foarte atragator si cu sex-appeal.Rezultatul:sa lasam imaginatia la o parte, nu avem sirena exemplu de specie jumatate om, jumatate peste?
Scenariul 2) Eva nu il gaseste atragator nici pe Adam, nici pe sarpe.Rezultatul: sfarsitul prematur al lumii
Scenariul 3) Adam si sarpele gandesc ca Eva este in plus.Rezultat: un sarpe digera o masa copioasa in maxim doua saptamani.Plus ca daca ii place, ii ramane si varianta doi, desertul Adam.
Scenariul 4) Eva ii gaseste atragatori atat pe Adam, cat si pe sarpe.Rezultat: a) menaje-a-troi, nu am destula imaginatie pentru ceea ce ar putea rezulta, b) lupte constante pentru cucerirea Evei, posibila moarte a ambilor combatanti, Eva ramane sa manance singura merele, c) niciunuia din ei nu le pasa de sentimentele ei (viceversa scenariului 2, acelasi rezultat)
Deci, oricum ati lua-o, sa fim multumiti ca suntem asa, ca a ales deja cineva pentru noi scenariul si povestea continua...pana se va sfarsi razboiul acesta mut intre cele doua sexe, Adam si Eva...Ghici cine mai ramane sa stinga lumina?Rezultat: sarpele!

Fericirea este a mea sau a noastra?

Azi am fost fericita.Am vazut un apus de soare superb.Chiar am vrut sa imi sun o prietena, sa ii dau si ei portia de fericire pentru o zi.Caci este nefericita.Crede ea.Eu cred ca nici nu stie sa recunoasca fericirea daca ar primi-o, o lasa sa treaca pe langa ea din simplul motiv ca isi doreste acea parte de fericire pe care nu o vede.Daca nu vezi, nu ai, nu?Dar daca totusi este fericita si nu isi da seama cat de mult?Daca este atat de inversunata in neputinta ei de a SIMTI EFECTIV FERICIREA incat un banal apus de soare nu merita multumirea de a-l fi trait?Daca isi afiseaza neputinta de a primi dovezile de iubire cersite din ochi si nu vede decat partea din fericire care o face nefericita de fapt?
Unii oameni se nasc spre a trai in cautare, in neliniste si nesiguranta, altii se multumesc cu firimituri si cauta sa isi umple burta cu ele.Nu poti sa te saturi la fel mancand o felie de tort sau un pumn de seminte?De ce nu ne putem multumi cu ce avem si tindem mereu spre mai mult?
Mica enigma a iubirii impartasite sta in puterea fiecaruia de a-si gasi jumatatea.Adica daca eu sunt egoista si vreau tot, jumatatea mea cum va fi?Dar daca ma multumesc sa imi fie bine si ma gandesc sa-l intreb si pe el cum ii e, oare o fi rau?
Ideea este simpla: toti doresc sa primeasca mai mult decat ofera. Sau, cei mai altruisti, macar cat ofera ei.Devine din iubire troc, negustoreala, nepasare, revola, ura.Iubirea este sentimentul pe care toti si-l doresc, dar pe care nimeni nu il accepta.Eu vreau sa fiu pupata mereu, dar celuilalt nu ii place asta.Lui ii place sa ma stranga in brate seara si sa ne spunem gandurile. Nu ma iubeste? Nu, este doar un alt mod de a oferi iubirea. Dar daca mie nu imi e de ajuns sau nu imi place?Dar daca si acest pupat sau strans in brate si privit in ochi nu e doar un stereotip de sentiment inoculat de televiziuni, carti sau filme?Care iubire este cea mai adevarata: cea pe care o simti sau cea pe care o astepti sa fie asa cum iti imaginezi tu sau cum ai fost educat sa o vezi?
Iubirea se schimba in timp.La inceput e mai navalnica, mai sclipitoare, mai ostentativa. In timp, daca rezista, se poate intari.Si chiar devine mai variata. Daca stii sa cauti, poti fi fericit.Daca ai timp sa il mai iubesti pe cel care iti sta alaturi in sentiment, poti fi fericita si cand ii speli lenjeria.Sau ii faci masaj pe umarul care il doare. De ce? Pentru ca te oferi lui si in alte moduri, i te dedici si ti-l indatorezi cu umila ta ofranda.Poate crezi ca nici nu observa si nici nu ii pasa.Poate nici tu nu observi ca nevoile lui sunt la fel de importante ca ale tale.Poate asa se pierde fericirea, bob cu bob, clipa de clipa...
Eu am inceput sa fiu fericita (atat cat ma pot numi, pentru ca unora, privind din afara, li s-ar putea parea ca nu sunt) cand am renuntat sa mai caut fericirea mea. Daca m-ar pupa toata ziua si mi-ar declara ca ma iubeste si m-ar soarbe din ochi si mi-ar aduce tone de flori...m-as plictisi mai repede decat la vizionarea unui film prost.Pentru ca fericirea , daca nu o cauti, nu este fericit.Dar, daca tot cautati, cautati macar ''fericirea noastra'', nu doar a ''mea''.Eu am gasit-o in clipele petrecute impreuna, sporovaind cu o cafea in fata, in dansul inlantuit la petrecerea unui prieten, in copiii pe care i-am conceput, in tot ceea ce tine de noi, ca familie.
Desigur ca am si eu dezamagirile mele, dar nu mai plang.Caut alt sentiment care sa inlocuiasca dezamagirea, supararile.Am si acum nervii mei, dar nu mi-i mai expun asa de indecent ca inainte si nu il mai fac responsabil doar pe el de ei.Am devenit mai creativa cu sentimentele mele.
Puterea vine din dorinta, dorinta din vointa, vointa de la ...Dumnezeu.Caci ce alt exemplu mai bun as avea ca sa va exemplific iubirea neconditionata si fericirea traita?
Iubeste-te pe tine insuti, viata merita traita cu zambetul pe buze caci...ce dai, primesti!Nu te du la biserica doar pentru a aprinde lumanari, ci spala-ti sufletul de neputinta de a face un om fericit.Mai ales daca acela esti chiar tu!