Cum miroase Raiul?

De cateva zile am purces pe caile batatorite ale iubirii de aproape si am inceput cautarea raspunsurilor unor intrebari vechi, ramase in asteptare. Tin in brate mogaldeata care ma face fericita prin fiecare zambet, planset, geamat sau sughit. Si vad in ea raspunsul lui Dumnezeu la toate rugaciunile mele, forma vie prin care imi arata ca ma iubeste si ma invata la randul meu sa iubesc. Asa cum numai un copil poti iubi. Asa cum numai de catre un copil poti fi iubit.
O privesc fascinata. O pipai. O miros. Asa miroase Raiul!
Ma priveste fascinata, primind dragostea mea prin toti porii. O mangai incet pe obraz, soptindu-i bucuria mea de a o avea, de a o vedea, de a o tine in brate, cuvinte topite din caldura unui suflet marcat cateodata de lipsa tandretii si a mangaierilor, saruturilor si imbratisarilor. T e iubesc, copila, mai mult decat pot cuvintele sa exprime! Imi dai putere si speranta, impartim aceeasi liniste privindu-ne in ochi minute intregi, traim o viata numai a noastra, paralela cu aceasta, reala si palpabila.
Iti multumesc, Doamne, pentru picatura de Rai pe care am primit-o...