sâmbătă, 9 februarie 2008

Un SRL numit iubire
Ma cuprinde cateodata un nesfarsit dor de dragoste, nu orice fel de sentiment, nu acea dulce moleseala in care ne invaluim inima sustinandu-ne singuri in minciuna de a ne crede iubiti.Nimic din tot ceea ce am trait pana acum nu imi transmite siguranta ca am fost iubita sau am iubit, nici macar un vis nu am avut cu astfel de sentiment.
Exista oare iubirea perfecta si nesfarsita?
Pornim de la o falsa dorinta de eternitate, ne abandonam unor ganduri ce nu isi gasesc finalitate, ne aruncam in relatii, innotand printre sperante, intrebam, gandim, analizam. Mai este iubirea un sentiment sau doar ratiune pura?
Alcatuind sablonul unor sentimente perfecte si ancorandu-ne in siguranta de a fi iubiti, gasim sfarsitul de drum dezolant, pustiitor, ilogic si partinitor. De ce eu?De ce acum? ...Parasim prea-personalul si generalizand, exista oare jumatatea fiecaruia sau e si aceasta innobilata de sentimente de egoism si ....
Intalnesc o persoana care raspunde acelei chimii a creierului, simturilor, inimii mele, ma declar fericita, imortalizez in mii de fotografii momente ce imi vor parea apoi atat de dureroase in amintire, ofer atat de mult si cer atat de putin, ma straduiesc sa ma transform intr-un ideal si sa traiesc la maxim acea beatitudine a dorintelor implinite. Visez sa fiu acceptata asa cum sunt, sa mi se citeasca gandurile si sa imi fie ghicite dorintele, sa imi fie oferite permanent dovezi ale diferentei intre mine si alti oameni, ale increderii nesfarsite si iubirii singulare pecetluite prin sarut.
"De ce nu eu? De ce nu acum?" raman fara raspuns cand acea persoana, descoperindu-te prea mult si plictisindu-se de peisajul unei trairi sigure a sentimentului, declara iubirea ta o halta in drumul gasirii unei alte persoane care sa ii ofere ceea ce oricum avea si poate cu greu va mai gasi.
Accepta totul si nu te invinovati, caci nu exista iubire perfecta, asa cum nu exista perfectiune. Fii demn si nu te abtine sa plangi, caci lacrimile iti vor fi izbavire, nu ura pentru neputinta de a schimba ceva.
Iubeste din nou, ca si cum ar fi prima oara si scrie-ti singura scrisori de dragoste daca fara ele nu poti trai. Saruta-ti sperantele intr-un jurnal si incredinteza-i lui inima ta!Apoi ingroapa-l departe de casa si cauta din nou fiorii unui nou inceput...Caci vei afla o zi in care iubirea nu va mai avea raspundere limitata...

Un comentariu:

andreea caprescu spunea...

sunt cele mai sublime fraze pe care le-am citit in ultimii ani. Dar ce faci unicornule cand te intorci acolo unde ai ingropat iubirea, pentru ca ti se face dor? Ce faci cand iti spui mereu ca de maine vei fi mai dur si iti incalci hotararea pentru simplu fapt ca te apasa iubirea. cat pentru doi, in lipssa unuia...?