Iubirea nu are jumatati de masura

Am iubit o data in viata cat pentru doua, trei sau chiar mai multe vieti. Am iubit la nebunie un om care nu vedea in mine jumatatea lui, dar l-am iubit eu ca si cum ar fi fost intregul meu suflet. Iubirea noastra s-a stins in tot atat timp cat mi-a luat mie indragostirea, caci mult timp dupa despartire continuam sa gandesc in doi.
Nu am mai iubit niciodata ca atunci, capabila sa ma arunc oricand si oriunde in foc pentru cel ce-si dilua iubirea pentru mine in altele. Se spune ca iubim doar o data in viata astfel, ca nu iubim asa decat atunci cand ne gasim jumatatea, cand el si ea sunt una si nimic nu ii poate desparti, nici in ganduri, nici in fapte, nici in trupuri. Sunt una.
Unii pot petrece o viata cautand si negasindu-si jumatatea, poti trece pe langa ea pe strada si poti crede ca este jumatatea altcuiva pentru ca nu ai sansa de a vedea dincolo de aparenta. E un barbat urat, e o femeie ghebosata de griji, e un om imbatranit inainte de vreme, toti au copii, mai mereu probleme de rezolvat si niciodata nu gandesc pentru ei insisi. Uitam ca mai suntem aici pentru a iubi, uitam ca mai suntem noi insine si ne cautam si regasim cu greu in altii. Refuzam sa mai traim pentru ca ne este frica sa mai fim dezamagiti, ne este frica de durerea de dupa despartire, de eticheta de ratare pe care am pune-o vietii noastre de pana acum sau de atunci inainte.
Ne iubim parintii, ne iubim copiii, fratii si surorile, ne iubim animalele de companie, ne iubim tara sau orasul, dar nu ne mai iubim pe noi insine. Gasim motive pentru a face asta in orice, de la privirea celorlalti, pana la micile rautati care le ies pe gura. Nu suntem perfecti, nu suntem toti la fel, nu ne-nchinam acelorasi dumnezei, dar putem gasi la un moment dat ceva care sa ne faca sa-i iubim pe cei neasemeni noua. Iubim chiar si un hot sau criminal cand el ne aduce acea oglinda in care ne vedem frumosi, destepti, eleganti, deosebiti. Iubim acea minciuna de care avem nevoie pentru a ne dezvolta iubirea si apoi ne miram ca am fost atat de naivi sa o credem.
Iubirea nu are jumatati, iubirea este intreaga atunci cand o daruiesti sau o primesti. Inima nu are jumatati. Ea este rotunda sau ovala, din orice parte ai privi-o ii poti vedea o jumatate, jumatatea de care ai nevoie ca sa faci un intreg. Dar cate jumatati poti iubi intr-o viata de om numai tu poti spune, numai tu poti stii de cate ori iti regasesti curajul de a te darui fara frica, fara resentimente, fara intelepciune...Si abia cand vom fi fost in stare sa nu regretam o iubire pierduta, sperand doar in aparitia alteia la fel de frumoase, cand vom fi fost in stare sa vedem dincolo de ceea ce primim in schimb pentru iubirea noastra, abia atunci vom fi liberi sa traim cu adevarat. Nu vor mai fi pietre de moara legate de piciorul nostru cand va fi sa ne aruncam in viata cu intreaga inima. Va fi momentul in care nu ne vom ai multumi sa ne regasim in jumatatea noastra, ci momentul intregirii noastre in iubirea adevarata.