miercuri, 20 octombrie 2010

Poezii dedicate

Orizonturi albastre mi se topesc in privire, te caut, te gasesc. Gasi-te-voi oare?

Apusuri de soare imi fac masaje la spate, mai sper, mai astept. Cat oare?

Nisipul ma impiedica sa ma risipesc, te visez, te doresc. Pana cand, Doamne?

Alb infinit e sentimentul, te inalt, te urmez.La tine nu sunt ierni, sunt toamne.



Lauri ti-asez pe frunte, privirea-mi te imbraca,

Aducatoare de alinturi si vise ce te-ntorci

Uitandu-se senina catre suspinatori. Si daca

Razboiul dintre ei avea-va mantuire,

Adu-ti aminte aste vorbe: toti sunt porci.



Mai am un dor departe, nestins de omenire,

Aprinzator de sufluri, purtand spre nemurire,

Raspuns al multor lacrimi si dureros de viu.

Iubirea pentru tine ma-ndeamna sa iti scriu.

Uitand de mine viata amarnic te inseala

Si inima flamanda ramane tot mai goala.


Coline fara numar iti poarta ochii-n cer

Lacrimi de dor apar pe gene

Aducatoare de durere si blesteme

Uitand de nopti in care vraja iti ofer.

Dansez cu tine-n gand si-n fata sortii

Inclin amara cupa cu venin

Uitand de toate si de tot.De tine mai putin…


Raspunsul nu-l astept, el e iubirea!

E visul meu de-a te iubi tacand,

Murind in fiecare noapte si-nviind

Uitand de tot si toate, cautand

Sa-ti aflu cifrul din suflet: fericirea.


Bine sa-mi faci! Sa ma iubesti

In clipa asta, cum n-ai facut-o inca!

Adulmecand salcamii din povesti

Nascand placere tainica, adanca,

Calcand pe vise si-aducand

A noptii vraja, tainic legamant!


Iubirea-mi te-nconjoara, plapanda si usoara,

Raspuns imi dai cand vrei, iubirea-mi de o iei

Intr-o frumoasa seara, la o plimbare-afara

Sub luna ce departe, luceste cald in noapte.


Stau alaturi de tine in viata noastra goala

Ma furisez pe varfuri, visand inca din scoala

Adulmecand iubirea furata dulce-n poarta

Raspuns al unei inimi de natura moarta.

Adu-ti aminte seara, cand somnul te-nfioara

Nu ma uita, iubite, tacerea ma omoara!

Dar nici nu ma suna, caci inimii nu-I place

Adanca ta tacerea, te rog las-o in pace.


Asteapta-ti, fata, iubirea-n prag de vara

Ducand a noastre clipe de fericire-amara

Rupand zagazuri de ploaie calda-n seara

Iubind dureros viata pe-o foaie literara

Adulmecand flamand un tren sosind in gara

Nascut din pantec cald de fericire goala.


Cand stau cu tine-alaturi, pe pragul casei noastre

Arzand doar sentimente, visand doar nopti albastre

Razand de noi, de altii, de toti ce nu iubesc

Murind asa saraci, uitand ca mai traiesc,

Eliberati de visuri, de doruri si de chin,

Nu mai conteaza viata, cu tine ma alin!


Rasfira-mi , Doamne, viata intr-o adanca vale

Adu-mi si suferinta si iubirea-n cale

Doreste-mi implinirea dorintelor fierbinti

Uitand pentru o seara de-amare suferinti.


Banala pare viata, pana iubesti o data,

Oricine ti-o va spune, te va-nvata de-ndata

Gandind ca bine-ti face sa-ncerci sa nu iubesti,

Ducand searbada viata de printesa din povesti

Arzand pe jumatate, fitil alb de-o seara,

Nici fericirea nu are loc in viata-ti ordinara.


Nu cred in dragoste, nici viata nu-mi arata

Intoarsa-n gara noastra cea de mult uitata

C-as fi inca iubita, amarnic-amagire!

O las s-alerge vie, prin amintiri o mie

Legata de privirea-ti calda, vie,

Eliberand doar fluturi din sufletul tacut

Traind din visuri calde, dintr-un pierdut trecut,

Am doar sentimentul ca nimic n-am pierdut.



Niciun comentariu: