Amurg desavarsit vad seara, cu tine stand in gand,
Nu mi-e de-ajuns doar parul a flori mirosind
Da-mi acum buze, dor de sarut arzand,
Raspunde cu fiori de mama copil in brate prinzand
E bine langa tine, iubind si fiind iubit
E sentimentul de care pan-acum am tot fugit,
Acum alerg spre tine, iubire-alerg grabit.
A sta acasa singur,o existenta monotona
Lehamite-mi provoaca si nu am de ales.
E doar culoarea ce transforma-n policroma
Xenofobia si-un dor de viata recules?
Afara este lumea frumoasa, trepidanta,
Nu-i lumea mea, caci nu-i prea colorata,
De-as fi si eu mai alba, de iarna as fi purtata
Ruga de dradoste atat de asteptata.
Atunci nu m-as simti abandonata.
E lunga asteptarea cand noaptea incet se lasa
Lumina cade blanda ca printr-o plasa deasa
Iar sufletul mi-e dornic de-a vietii dulce
S
A
B
E
T
A
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu