Banii sau viata

Viata este facuta sa fie traita.Tineretea iti da mai putine drepturi decat batranetea.Bogatia iti aduce mai multe bucurii decat saracia.Dar ce alegem in final, banii sau viata?
Cele de mai sus sunt simple remarci, cele de mai jos, sunt demonstratii ale teoremelor indelung studiate de generatii.Si totusi, bogatii se plang de plictiseala de a nu stii ce sa mai faca cu banii, saracii de lipsa acestei griji.Ce au unii isi doresc de fapt ceilalti.Ce nu au nici unii, nici celalalti, este linistea. Acea liniste de a nu iti pasa de bani nici cat negru sub unghie.Pentru ca banii sunt motorul acestei lumi, vietile noastre sunt parte a acestei lumi si ...viata merita traita, nu?
Voi scrie de acum la persoana intai tocmai pentru a nu fi acuzata ca generalizez, EU voi fi cea care spune ce gandeste despre MINE insami.Si sigur vor fi multi care se vor regasi in mine, dar nu vor recunoaste.
NU imi plac banii, dar am nevoie de ei.Daca nu ii am, sunt foarte nervoasa. Si ma simt terminata, ultimul om, fara putere, fara demnitate.Nu trebuie sa am multi, doar cat sa nu raman fara un leu in buzunar.
NU am portofel.Nu imi trebuie pentru ca banii nu stau in buzunarul meu suficient de mult cat sa fie nevoie sa ii impart pe categorii.
NU am vicii sau nevoi extraordinar de costisitoare, nu consum en-gros mancare, cosmetice, placeri.Pur si simplu imi satisfac nevoile de baza ale unei vieti banale.Merg o data pe an la mare.Mananc o data pe luna la restaurant.Ma imbrac in marea majoritate de la second, nu pentru ca fac economii, ci pentru ca imi gasesc lucruri de mai buna calitate la preturi convenabile.
NU sunt scumpa, sunt chiar foarte modesta.Dar totusi am mare nevoie de bani.Desi nu imi plac si nu sunt deloc materialista.Nu am tinut niciodata de bani, sa strang, sa fac economii, am preferat sa traiesc clipa. Sa cumpar o floare pentru o prietena.Sa ii cumpar cadou unei rude .Sa fac o donatie unui om sarac.
Dar nu m-as ascunde niciodata dupa deget spunand ca NU imi trebuie bani, DOAR fericire.Fatarnicie.Lipsa de sinceritate totala fata de mine insami.NU imi trebuie asa ceva.Viata e prea lina de minciuni ca sa ajung sa ma mint eu pe mine.Mai bine recunosc ca fara bani nu as putea trai, ca de aceea ii inghit multe omului care mi-i furnizeaza, ca imi invat copiii sa ii aprecieze pe cei castigati prin munca cinstita.
NU pot spune ca vreau sa fiu fericita fara bani, sa simt infinitul iubirii, dar sa il anuleze pe loc ghiraitul matelor goale.Sa imi strang in brate barbatul, stiind ca maine ne vom hotari cu greu ce vom cumpara, paine sau cartofi.Sa concep si cresc copii obisnuiti sa nu primeasca nimic, pentru ca nu exista nimic altceva in viata parintilor lor decat iubire.Nu vreau ca fericirea mea sa fure ciocolata din burtile lor.
Mai bine imi limitez eu iluziile, apoi si nevoile (ca doar e criza, nu?) si fac in asa fel incat sa am si bani si dragoste.Si apreciez la maxim ceea ce primesc, caci am mai multe eu de oferit.Cu bani sau fara.Caci asta e viata!
NU