Traim in tara in care caii nu se impusca.Se mananca.Cum?Priponesti calul, iti chemi puradeii sa te vada, sa stie si ei mai tarziu cum sa faca, ii dai in cap cu ciocanul , apoi cu o lopata, pana ce vezi ca nu mai misca. Asta in timp ce esti sau nu filmat de vreun vecin cu telefon performant, dar care nu suna la politie.Ca stie ca isi consuma minutele degeaba.Calul oricum moare, politia oricum nu face nimic, politicienii oricum pleaca in vacante, criza e tot criza.
Daca as putea avea o singura dorinta implinita de pestisorul de aur, aceasta nu ar fi sa ma imbogatesc sau sa aflu tineretea fara batranete.As vrea ca fiecare sa isi afle pe propria piele efectul actiunilor sale. Adica...calul sa devina om.Sa il faca sa simta la randul lui durerea si frica ultimelor clipe.Chinul de a fi singur in fata mortii, fara ca nimeni sa nu iti ia apararea, sa te mangaie pana inchizi ochii, sa planga dupa tine.Dar nu peste zile, luni, ani sau intr-o viata ulterioara, cum hotaraste Dumnezeu, nu, atunci pe loc, imediat.Caci mai tarziu ar uita, nu ar stii de unde i se trage lui durerea, de ce ii mor nevasta, copiii, ii arde casa sau mai stiu eu ce.
Cum ar fi trebuit formulate cele 10 porunci?Nu ucide, caci ai sa fii ucis. Cinsteste pe tatal si pe mama ta sau arzi in foc de viu.Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti sau ai sa mori incet, in chinuri.Poate frica de pedeapsa imediata ar fi facut ceea ce nu face acum frica de pedeapsa de dupa moarte.
Traim in tara in care puscariile sunt pline si mancatorii de cai nu au loc in ele.Asa ca ii lasam liberi, ca avem cai destui.Traim in tara cailor omorati pentru a fi mancati.Si asta spune tot.Mai e ceva de spus?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu