Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi amintesc ce faceam acum zece ani, ma apuca ...frica.Oare peste alti zece ani ce o sa simt?
Eram tanara si nestiutoare la 26 de ani, pentru simplul motiv ca am copilarit pana tarziu, protejata de parinti.Acum, la 36 copilaresc inca, protejata de sot.
Eram frumusica si totusi faceam operatii estetice pentru ca ma vedeam urata, ajutata de oglinda, slaba apreciere fata de sine si vorbele rautacioase ale unor prosti.Acum ma accept asa cum sunt la exterior, dar in interior imi caut infinitul, caci frumusetea este continua.
Eram vesela si interesanta, dar m-am casatorit.Acum sunt doar vesela, ca interesanta nu mai am cum sa fiu.Dupa doi copii, nu voi mai fi nici una, nici alta.
Ma feream de barbati in aceeasi masura in care le doream compania.Acum nici nu-i doresc, nici nu imi pasa de ce gandesc, pentru simplul fapt ca nu mai sunt un mister pentru mine.Sunt toti la fel.
Eram nepasatoare fata de bani, acum sunt o materialista moderata, in curs de calificare spre crasa.Nu mai pot spune ca pot iubi si cu burta goala, am constatat ca uneori golul din burta poate fi la fel de dureros ca si iubirea.
Eram in cautarea raspunsurilor, acum le am, dar ce mai fac cu ele?Poate peste alti 10 ani, cand ma voi regasi in fiica mea, voi putea face generalizari din propria -mi experienta si o voi lasa sa parcurga toate aceste etape sustinand cu tarie sloganul ''ti-am spus eu!''
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu